Tanarul Goe poarta un frumos costum de marinar, palarie de paie, cu inscriptia pe pamblica: le Formidable, si sub pamblica biletul de calatorie infipt de tanti Mita, ca „asa tin barbatii biletul”.
– Vezi ce bine-i sade lui – zice mam’mare – cu costumul de marinel?
– Mamito, nu ti-am spus ca nu se zice marinel?
– Da cum?
– Marinal…
– Ei! ziceti voi cum stiti; eu zic cum am apucat. Asa se zicea pe vremea mea, cand a iesit intai moda asta la copii – marinel.
– Vezi ca sunteti proaste amandoua? intrerupe tanarul Goe. Nu se zice marinal, nici marinel…
– Da cum, procopsitule? intreaba tanti Mita cu un zambet simpatic.
– Mariner..
– Apoi de! n-a invatat toata lumea carte ca d-ta! zice mam’mare, si iar saruta pe nepotel si iar ii potriveste palaria de mariner.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.